Abstract:
În această lucrare sunt analizate condiţiile optime pentru ca sistemul propus să funcţioneze în regim haotic. Aceste condiţii sunt redate prin analiza evoluţiei în timp a puterii emergente, a densităţii purtătorilor de sarcini. Deasemenea, sunt prezentate diagrame ale bifurcaţiilor, timpul de autocorelare şi de sincronizare. Fenomenul de sincronizare este amplu dezvoltat în ştiinţă, natură, inginerie şi viaţa socială. Asemenea sisteme precum ceasul, ritmul cardiatic au tendinţa de a funcţiona în regim de sincronizare. Fenomenul dat este universal şi poate fi înţeles într-un cadru comun bazat pe dinamica neliniară.