Conceptul filosofic de materie: evoluţia lui istorică

Abstract

Cuvântul “materie” ascunde sub generalitatea sa abstractă o origine concretă care limi-tează mult lucrurile. În latină, cuvântul „materia” desemnează substanţa din care este făcut trunchiul copacului, care este producător de ramuri, de frunze. Extinderea succesivă a sensului cuvântului, mai întâi în limbajul obişnuit, la diverse materiale concrete, apoi în limbajul filosofic, la o noţiune esenţială, nu trebuie să ne facă să uităm conţinutul său iniţial, care evocă ideea de fecunditate: materia rămâne matricea comună în care se zămislesc numeroasele şi diferitele lucruri ale lumii. Astfel, înţelegem de ce studierea materiei implică în mod necesar o atitudine reducţionis-tă, care urmăreşte descoperirea sub formele complexe ale lucrurilor, a unei ipotetice naturi comu-ne a componentelor lor şi, eventual, a unei explicaţii generice a comportamentelor lor. Acest proiect stă în mare măsură la baza fizicii, care a ajuns, în realitate, la o remarcabilă transformare a însăşi noţiunii de materialitate.