Dorin Tudoran sau „La curţile măriei sale – Pamfletul!“

Abstract

Fără să renunţe la condiţia lui de poet („Neîndoielnic, am greşit cumplit faţă de profesia de poet, dar ştiu că am încercat să nu-mi trădez condiţia de poet.“ – Dorin Tudoran, Absurdistan. O tragedie cu ieşire la mare, p. 23), însă abandonând – după expatriere – poezia, Dorin Tudoran trăieşte cu regretul neîmplinirii destinului poetic prin înăbuşirea vocaţiei sale lirice: „Chiar dacă aş fi mulţumit de ceea ce am încercat să fac pentru alţii (şi uneori chiar sunt) trebuie să admit că aş fi fost dator să duc la bun sfârşit ceea ce îmi fusese dat de Dumnezeu. Rebeliunea mea împotriva propriului talent rămâne un păcat.“ (Dorin Tudoran, Op. cit., p. 19).