Evoluţia tehnicii agricole în România ultimului secol

Abstract

Existenţa poporului român a fost, este şi va fi legată de agricultură. România a dispus şi dispune de resurse importante (sol, apa, climă) pentru practicarea agriculturii, pentru stisfacerea nevoilor de resurse alimentare ale populaţiei şi asigurarea unor disponibilităţi pentru export. Evoluţia mecanizării agriculturii a fost şi este strâns legată de forma de proprietate asupra terenului agricol. În perioada 1918 - 2018 în România au fost efectuate trei reforme agrare majore: 1921, 1945 şi 1990. După primul război mondial, în a. 1921 începe aplicarea reformei agrare, în urma căreia marile moşii au fost expropriate şi împărţite ţăranilor. Au fost păstrate moşiile de pană la 100 ha şi, în unele cazuri, de până la 500 ha (acolo unde existau resurse pentru producţie mecanizată). Datorită acestei reforme, în perioada interbelică, la baza producţiei agricole a fost tracţiunea animală şi munca umană. Despre mecanizare se poate vorbi doar la treieratul cerealelor prin folosirea batozelor acţionate de locomobile şi tractoare.