De la tradiţie la inovaţie în „logica terţului inclus” de Ştefan Lupaşcu

Abstract

Existenţa umană este inseparabilă de cunoaşterea ştiinţifică. Ştiinţa a fost obiect de reflecţie pentru toate timpurile din istoria civilizaţiei, îndeosebi este actuală pentru epistemologia contemporană, deoarece scopul principal al ştiinţelor şi al filosofiei este considerată îmbunătăţirea existenţei umane prin cunoaşterea realităţii. Pentru fiecare epocă îi sunt caracteristice un anumit sistem al cunoaşterii mai mult sau mai puţin omogen şi coerent, susţinut de practici specifice urmând teme, reprezentări şi modele dominante care codifică şi privilegiază criterii de certitudine, validitate pentru o anumită ierarhie a genurilor şi formelor de cunoaştere relativ distincte, atitudini şi valori care menţin sistemul cunoaşterii.