E. B. de Condillac şi sensualismul lui J. Locke

Abstract

Teoria cunoaşterii a lui J. Locke este cunoscută în istoria filosofiei ca exprimare clasică a sensualismului. Însă alături de teza, care neagă orice cunoştinţe de până la experienţă, filosoful englez postulează două izvoare, care ne furnizează materiale pentru cunoaştere: unul din exterior, care provoacă apariţia senzaţiilor şi percepţiilor, adică experienţa din exterior, şi reflexia, experienţa interioară, observaţiile asupra conştiinţei. Locke afirma, că reflexia este în stare, relativ independent de datele senzoriale să formeze idei (de existenţă, timp), materialul cărora se conţine complet în experienţa interioară, în reflexie, deşi sensualismul consecvent, teoria gnoseologică materialistă recunoaşte, că toate procesele din conştiinţă sînt determinate de evenimentele exterioare, care contactează cu organele noastre de simţ.