Valoarea cognitivă a semnelor şi simbolurilor în cronografia românească din sec. XVI-XVIII

Abstract

Cronografia românească din sec. XVI-XVIII (Gr. Ureche, M. Costin, I. Neculce, C. Cantacuzino Stolnicuţ, N. Olahus) conţin mai multe elemente ale orientării filozofice tradiţionale (protofilozofice). Examinate în sens cognitiv general elementele orientării filozofice tradiţionale sunt parte componentă a sintezei spirituale a epocii, un anumit spirit filozofic care asigură societăţii coordonatele ştiinţifice, artistice, morale şi chiar existenţiale. Pentru a-şi îndeplini misiunea spiritul filozofic se ipostaziază în doctrine, orientări, şcoli şi gînditori excepţionali [1, p.7]. De aici rezultă că orientarea filozofică tradiţională ca parte componentă a gîndirii în ansamblu reflectă un anumit spirit filozofic, contribuind la constituirea unei atmosfere spirituale în societate.