Bioetizarea şi noosferizarea sociumului – mecanisme indispensabile de asigurare a dezvoltării socionaturale

Abstract

Problema asigurării securităţii umanităţii, destinului şi viitorului ei a devenit actualmente în filosofie şi în ştiinţă una fundamentală, mai ales în condiţiile crizei antropoinvaironmentale globale, supraconsumului şi suprapopulaţiei Terrei, epuizării vertiginoase a resurselor alimentare şi energetice ale planetei [1, p.145-260; 2, c.107-227]. Consideram că în situaţia ce s-a creat pe Terra filosofia contemporană este şi trebuie să fie о filosofie a asigurării existenţei umane, о filosofie a supravieţuirii [3, p.124-130]. Savanţii în comun acord cu filosofii trebuie să propună noi concepţii, noi paradigme ce ar contribui la elaborarea unei strategii netradiţionale de asigurare a securităţii umane, unor doctrine speciale ce ar permite civilizaţiei de azi să ocolească cu demnitate omnicidul planetar. Acest fapt probabil se va reuşi doar în cazul cînd se va face posibilă realizarea în practică a paradigmei dezvoltării armonioase a naturii şi societăţii, omului şi biosferei, prin urmare a dezvoltării socionaturale.