Bioetica vest-europeană şi biodreptul – cel de al patrulea traseu în dezvoltarea eticii biologice: analiză teoretico-metodologică

Abstract

Actualmente în literatura de specialitate se evidenţiază cîteva trasee istorico-noţionale în dezvoltarea istorică a bioeticii. De exemplu, la etapa iniţială de evoluţie a eticii biologice în SUA apar concomitent două trasee conceptuale în geneza acesteia: primul este traseul timpuriu al lui Van Renssellaer Potter, unde el interpretează acest fenomen în sens larg al cuvîntului, ca o nouă înţelepciune ce ar reuni două dintre cele mai importante şi necesare elemente ale practicii sociale – cunoştinţele biologice şi valorile general-umane. Această netradiţională înţelepciune fondatorul bioeticii o numeşte Ştiinţă a Supravieţuirii, fiind desenată de el prin termenul „Bioetică‖ [1, c.9]. Altfel vorbind, în tălmăcirea potteriană etica tradiţională îşi extinde imperativele sale morale şi asupra lumii animalelor şi plantelor, modificîndu-se într-o etică biologică, ce uneşte în sine, după V.R. Potter cel tîrziu, etica medicală şi cea invaironmentală1 [2,p.74]. În aşa mod bioetica se transformă într-un mecanism efectiv de asigurare a securităţii umane.