Polisul social în strategia supravieţuirii din perspectiva bioeticii: configuraţii teoretico-metodologice şi practice.

Abstract

Problema cheie a ştiinţei şi filosofiei contemporane este şi cu certitudine va fi şi în viitor cea a supravieţuirii omenirii. Ori de cîte ori ne axăm spre elaborarea mecanismelor de realizare a strategiei de asigurare a securităţii umane în proporţii locale, regionale şi planetare, un loc şi un rol aparte îi revine examinării polisului social (PS). În articolul de faţă se propune o analiză teoretico-metodologică şi practică a PS, a misiunii şi importanţei acestui fenomen în ansamblul mecanismelor de existenţă a civilizaţiei actuale din perspectivă bioetică, specificului acestei noţiuni în raport cu sistemul social etc. Pentru o explicare mai profundă a esenţei şi conţinutului polisului social paralel se examinează nucleul acestui fenomen – potenţialul corporativ social (PCS), elementele şi definiţia acestuia, accentul fiind pus pe sensul lor, reieşind din rigorile normelor şi regulilor eticii biologice, dar şi bioeticii globale vizavi de asigurarea dezvoltării inofensive şi acceptabile a societăţii, inclusiv şi a Republicii Moldova.